Momentul nașterii lui Iisus Hristos a reprezentat un punct de interes pentru teologii Bisericii. Diferite profeții din Vechiul Testament și sărbători păgâne au fost luate în calcul pentru a stabili această zi.
Multe calcule pornind de la profeții ale Vechiului Testament s-au făcut pentru a stabili anul nașterii lui Iisus Hristos. De asemenea, calcule și legături cu tradiții romane s-au realizat pentru fixarea zilei în care Mântuitorul s-a născut in ieslea din Betleem, transmite Actual.md cu referire la stiri.md.
„Luna și ziua nașterii lui Iisus nu le știm. 25 decembrie este sărbătoarea romană a solstițiului de iarnă (Ziua Nașterii Soarelui Învingător), pe care creștinii au transformat-o în Ziua Nașterii lui Hristos, Soarele Dreptății, făcând din ea sărbătoare imperială, sfântă și obligatorie. Știind că Irod, în timpul căruia S-a născut Iisus, murise în luna aprilie a anului 4 î.Hr, Nașterea Domnului a avut loc, cel mai probabil, în toamna anului 5 î.Hr”, spune arhimandritul Teofil Lefter, citat de doxologia.ro.
Părintele Teofil vorbește și despre obiceiul din primele secole creștine, mai ales în Biserica de Răsărit, ca nașterea lui Iisus să fie sărbătorită în aceeași zi cu botezul Acestuia, adică pe 6 ianuarie.
„Nu știm ziua și luna nașterii Lui, avem cu aproximație anul. Totuși, profeția este uluitor de exactă. Cu aproximativ 720 de ani înainte a fost prezis locul exact al nașterii Lui, Betleem, deși părinții Săi erau din Nazaretul Galileii. Cu aproximativ 530 de ani înainte, a fost prezis timpul apariției (27 d. Hr.) și, implicit, al nașterii Lui (5 î.Hr.)”, mai spune părintele arhimandrit.
Despre sărbătorirea concomitentă a nașterii și a botezului lui Iisus vorbește și Patriarhul Daniel, în volumul „Daruri de Crăciun – înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului”, publicat le editura Basilica 2013.
„Cât privește istoricul sărbătorii Nașterii Domnului, se știe că în Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era serbată în aceeași zi cu Botezul Domnului, adică la 6 ianuarie; această dublă sărbătoare era numită în genere sărbătoarea Arătării Domnului (Teofania și Epifania). Se credea că Domnul Iisus Hristos S-a născut în aceeași zi a anului în care mai târziu, peste treizeci de ani, S-a botezat”, spune părintele patriarh.
Sărbătoarea Nașterii Domnului a fost separată de cea a Botezului, serbându-se Iu 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379. În prima jumătate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie, ca dată a sărbătorii Nașterii Domnului, a fost introdusă și în Biserica Alexandriei și apoi a Ierusalimului, generalizându-se în aproape toată creștinătatea răsăriteană. Numai armenii serbează până astăzi Nașterea Domnului tot la 6 ianuarie, împreună cu Botezul Domnului.
„În plus, se mai aduce ca argument că prin sărbătoarea Nașterii Domnului, fixată la 25 decembrie, Biserica a luptat împotriva cultului păgân al Nașterii Zeului Soare (Dies natalis Solis invicti), mai ales după ce împăratul Aurelian, la anul 274, a introdus la Roma sărbătoarea păgână de origine orientală a zeului Mitra, care era populară mai ales în rândurile armatei romane. Deci, data de 25 decembrie ca zi de serbare a Nașterii Domnului Iisus Hristos are atât semnificații teologice, cât și pastoral-misionare”, mai spune PF Daniel.
Momentul nașterii Domnului s-a întâmplat către sfârșitul domniei lui Irod (74-4 î.Hr.), fiind fixat de către Sfântul Dionisie Exiguul în anul 753 de la întemeierea Romei, de când se numără anii erei creștine. „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele“ (Matei 2, 1).
Atunci când consemnează Nașterea Domnului, Matei amintește și de moartea lui Irod: „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif“ (Matei 2, 19).
„Conform datelor istorice, aflăm că Irod cel Mare a murit în luna martie a anului 4 î.Hr., iar Nașterea Domnului trebuie să fi avut loc înaintea acestei date, cu cel puțin 40 de zile. Putem data exact moartea lui Irod, pentru că istoricul Iosif Flaviu consemnează că acesta a murit în preajma unei eclipse. Astrologii au datat această eclipsă pe 12 martie anul 4 î.Hr.”, se arată într-un articol postat pe basilica.ro.
Conform aceleiași surse, pentru a data Nașterea lui Iisus, Dionisie Exiguul a aproximat anul morții lui Irod cu anul de domnie al împăratului Octavian Augustus, care conducea Imperiul Roman. Dionisie a omis însă cel puțin 4 ani din domnia lui Augustus, timp în care acesta a domnit cu titlul de Octavian. Din cauza aceasta moartea lui Irod a fost greșit calculată cu 4 ani în plus, de aici deducând că Nașterea lui Hristos a avut loc mai devreme de anul 1 pe care Dionisie l-a stabilit ca anul erei creștine sau al Nașterii Domnului.
„Dacă avem în vedere informațiile de la Matei și Luca, cele spuse de istoricul Iosif Flaviu referitoare la sfârșitul vieții lui Irod, precum și datele oferite de astronomia modernă, putem spune că Nașterea lui Iisus a avut loc în iarna dintre anii 5 și 4 înainte de era creștină, înainte de moartea lui Irod. Însă, unii istorici împing Nașterea Domnului spre anii 7-6 înaintea erei creștine, pe baza informațiilor oferite de astronomia modernă”, se mai arată pe site-ul agenției de presă a Patriarhiei Române.
În Republica Moldova, Nașterea lui Iisus Hristos se sărbătorește pe data de 7 ianuarie, sau pe stil vechi, cum se mai spune în popor.
