„Mustrări de conștiință – principala consecință a războiului” Un interviu cu un protopop care a slujit în Afganistan în 1986
Preoții Bisericii Ortodoxe Ruse au publicat o scrisoare deschisă împotriva războiului, cerând reconciliere și încetarea imediată a focului în Ucraina. „Niciun apel non-violent pentru pace și încheierea războiului nu trebuie suprimat cu forța și considerat ca o încălcare a legii, pentru că aceasta este porunca divină: „Fericiți cei făcători de pace”, se spune în scrisoare. Evgeny Goryachev, parohul Catedralei Buna Vestire a Sfintei Fecioare Maria din Shlisselburg, care a slujit în Afganistan în 1986, se numără printre cei care au semnat scrisoarea. El i-a răspuns corespondentului special al lui holod, la întrebări despre cum l-a afectat războiul afgan și de ce a decis acum să semneze scrisoarea împotriva războiului.
Spuneți, când și unde ați luptat?
Am slujit ca parte a unui contingent restrâns de trupe sovietice în Afganistan timp de puțin peste un an, din mai 1986 până în august 1987. Ultimul grad a fost sergent superior. Specialitate – comandantul unui obuzier autopropulsat.
Ce părere aveți despre război? Ce vă amintiți?
„Disprețuiesc războiul. Cea mai memorabilă a fost oroarea propriei sale dezumanizări.
Atunci ați fost credincios? Spuneți când și cum ați ajuns la credință.
M-am botezat la 12 ani. Am devenit credincios din momentul botezului, dar nu în măsura în care principiile doctrinare creștine mi-au servit drept ghid în viața de zi cu zi, mai ales în război. Adevărata devotament pentru Dumnezeu a venit mai târziu, când, după ce m-am întors din armată, am devenit student universitar.
Ce consecințe v-a adus acel război personal?
Mustrări de conștiință – principala consecință a războiului. Multe episoade sunt încă în picioare în fața ochilor mei, arzându-mă din interior până la convulsii fizice.
Ați semnat scrisoarea preoților împotriva războiului din Ucraina, de ce ați decis să o faceți?
În primul rând, pentru că o văd ca fiind datoria mea creștină. În al doilea rând, pentru că nu vreau să se întâmple același lucru cu unul dintre compatrioții mei ca și mie.
Care au fost emoțiile dvs când ați văzut știrile despre ostilitățile din Ucraina? Aveți prieteni sau rude acolo?
Desigur. Prieteni atât de armată, cât și de seminar. Mulți dintre ei sunt acum preoți. Ce sentimente? Doar durere, doar dorința de a țipa și a striga celor de care depinde încetarea vărsării de sânge: „Opriți! Încetare a focului!
Acum se pune adesea întrebarea, unde ai fost timp de opt ani când Donbasul a fost bombardat, ce ați putea răspunde?
Moartea este întotdeauna o tragedie. Moartea violentă este de două ori tragică. Răspunsul meu este extrem de laconic: lichidarea consecințelor teribilei tragedii din Donbass nu poate fi în detrimentul altuia, și mai teribil…
Ce credeți că poate face o persoană care slujește într-o biserică într-un asemenea moment? Ce poate face pentru a ajuta?
Roagă-te pentru pace. Serviți slujbe de pomenire pentru morți de ambele părți. A folosi obiceiul bisericesc de doliu în fața autorităților (alcătuirea și semnarea scrisorilor de pace face, după părerea mea, parte dintr-o astfel de activitate). Nu susține, inclusiv în rețelele de socializare, conversații care incită la furie în oameni. Fiți gata să vă asumați responsabilitatea umanitară personală pentru consecințele sângeroase ale ostilităților.
Cum reacţionează oamenii din jurul dvs la război? Ce fel de reacție vedeți în biserică?
„Totul este diferit aici. Nu sunt probleme cu prietenii. Prietenia adevărată este întotdeauna unanimitatea, unitatea obiectivelor vieții și modalități de a le atinge. Familia are aproximativ aceeași dispoziție. Dar în afara acestor comunități, lucrurile sunt mult mai complicate. Dar așa a fost întotdeauna. Hristos nu ar fi trimis ucenici să propovăduiască Evanghelia compatrioților săi dacă toți ar fi fost unanimi la început. Prin urmare, adevărul lui Dumnezeu în istorie trebuie să fie construit.
Preoții fac rareori declarații care diverge de la cursul politic al Rusiei. De ce credeți că se întâmplă asta acum?
Politica nu este ocupația principală a clerului. Cufundat cu capul în cap în afaceri seculare ambigue*, preotul riscă să se piardă pe sine și turma lui. Cu toate acestea, există momente în care problemele care au apărut în viața exterioară sunt clare ca ziua. Și, dacă poți să ajuți cumva la rezolvarea lor, nu este doar posibil, ci și necesar, să vorbim despre politică.
Să ne amintim de profeții biblici: Ioan Botezătorul, apologeții Bisericii primare, Ambrozie din Milano, Ioan Gură de Aur, Mitropolitul Rusiei Filip și Patriarhul Tihon. Într-un cuvânt, când sângele din rănile civile inundă totul în jur, inclusiv curțile Domnului, clerul nu poate sta deoparte.
Sursa – holod.media
